Stingere

Dezbracă-mi privirea de goluri,
Dă-mi soarele toamnei în frunze
Plecate pe margini de stoluri -
Amestec de pete difuze.

Alungă-mi tristeţea în ciuturi
Şi nuferii prinde-i – şiraguri,
În apele-mi blânde să scuturi
Surâsuri. Să-mi vindece praguri.

Colindă-mi privirea ce doare -
Miraj într-o toamnă târzie,
Când floarea în brumă ne moare,
Iar noi ne visăm poezie.

Şi-apoi s-alergăm înspre iarnă,
Să cernem ninsori de iubire,
Iar vântul, pe zare, s-aştearnă
O linie stinsă-n albire.