În(semn)

Îţi vorbesc dintre frunze, lângă trunchiul furtunii
Între toamnă şi tine am uitat un oftat,
Mă alungă vârtejuri spre cărarea ce lunii
I-a deschis încă-o poartă ca un semn amputat.

Peste umbre zălude toamna pune zăbrele
Şi închide lumina în poeme de nori,
Când te strig necuprinsă, patimi aspre şi grele
Te adaugă-n mine şi eu plâng uneori.

Din cuvinte uitate pe o bancă-ntristată
Împleti-voi un cântec, un refren liniştit,
Peste bruma ce pică de un vânt torturată
Arunca-voi acordul de iubire sfinţit.