Letopiseţe cu aromă veche
de neumblare-n tihna mângâierii
sunt scrise pe-nserat în umbra cerii
în limba dragostei care-i străveche.
Condei supus pe trupul de fecioară
Când poezia nu e descifrată,
Alunecă-ntr-o curbă aromată
Şi mâna lui cuminte o-nfioară.
Şi-atunci licori de viaţă amăruie
Se vor sorbite-n viţele cu struguri
Şi-n pielea ei cu lacrimă căpruie
Mustească toamnele în vineţi muguri
Când se ascunde vraja-n flăcăruie
Cântând foiletoane-n glas de ruguri.
”Şi-atunci licori de viaţă amăruie
RăspundețiȘtergereSe vor sorbite-n viţele cu struguri
Şi-n pielea ei cu lacrimă căpruie”
Atât de frumos, că simt curgerea clipei!!
Vii într-o plimbare, Anna??
Pe Tamisa!!