Birdie e tristă,
eu schiţez braţe cu degete lipsă
-ce păcat că mângâierea nu-mi aparţine!
În fond nu-s Venus, să-mi ridici statui!
În atelier e linişte.
Nici mătase din glasul ei nu se mai aude.
Dorm în pânze melcii,
tăcută rouă ne umezeşte ochii
şi accidente grafice se distrează pe suport
tango de închipuire -
falsă prezenţă...
Birdie e tristă.
Voiam să fie frig, dar
nu de zăpadă e nevoie
albul se găseşte în ochiul meu
şi-n aripa de cocor însingurat...
cât rece să cuprind într-un anotimp vânăt
dacă nu m-ai lăsat să citesc amurgul?
Apun.
Şi Birdie e singură.
si? nu e bine? nu asta ti-ai dorit de la inceput? liniste si iar liniste! iata! e asa liniste chiar si in atelier, pe strada Zugravilor! dar stii de ce? ceea ce ti-am cerut ai facut, iti multumesc!
RăspundețiȘtergereAnonim. Nu cunosc niciun pictor, niciun atelier pe o aşa stradă şi nu ştiu dacă cineva mi-a cerut ceva în acest sens...dar dacă acolo e linişte, nu pot decât să mă bucur!
RăspundețiȘtergereBirdie e tristă doar în seri pustii
RăspundețiȘtergerecând roua de pe flori e-n asfinţit,
în atelierul ei cu poezii,
ncicând nu-i singură, poate-a minţit...
nutzu
Nutzu,frumos spus!
RăspundețiȘtergereanna
Inspiraţie bună...cu bine.
RăspundețiȘtergere