Sunt!

D Brodetsky



Frumoasă-ţi sunt şi inima mi-e plină
De încântare şi de strai văratic,
De-a primăverii albă-n floare vină
Ce-şi poartă-n glie traiul singuratic.

Şi caldă-ţi sunt când flutură cireşii,
Roşeaţa pulpelor se-aşază-n buze,
Stârnind invidia pentru măceşii
Pierduţi pe văi, în aere confuze.

Ca o fântână îţi adap sărutul
Cu mierea zilei ce ascunde-o mare,
Iubirii încercând să-i dau tributul
Şi vremurilor noastre – alinare.

Şi pradă-ţi sunt când urlă-n codru lupii,
Pe braţul tău m-adulmecă ninsoarea,
Mă-nlăcrimez şi las povară stropii,
Iar palmelor ce caută, las floarea.

Femeie-ţi sunt, în plinul coapsei mele
E jarul din amiaza furtunoasă,
Când fulgerele cad pe ochi de stele,
Eu nu-ţi pot fi decât, veşnic, mireasă.