Terapie

Mă vindecă toamna de o uitare
şi mă aşterne
rugină drumului să fiu:
să calci peste ochi şi să visezi a ploaie,
să respiri vânt şi pe umeri să duci cuvintele
strecurate din mine când încă-ţi eram.

Mă anină toamna de ramuri,
să vin înspre tine ca o ninsoare de frunze -
coroană pe fruntea
unde sărutul îşi găsea liniştea
când arborii cugetau către cer şi numele meu
îţi umplea vorbele cu iubire.

Mă cheamă toamna
să acopăr cu sufletul despărţirile,
chiar dacă privirile-s departe
şi zările se închid a-nserare,
când păsările strigă prelung
peste ţarini sortite brumelor triste.

Şi-n toată fiinţa mea se adună
şoapta vântului, şi-a ploii, şi-a păsării
care n-a uitat ce-nseamnă să te vindece toamna
când mă îmbolnăvesc de tine...