"Pentru frumuseţea unui cântec
se poate scurta drumul,
se poate străbate marea
ori se poate împrumuta
una bucată pereche de aripi
numai bună pentru zbor!"
aşa spun visătorii.
Poate e singurul adevăr
pe care l-am aflat încercând
să leg visul de ceea ce sunt,
irosindu-mi ceva timp
să transform minciuna realităţii mele.
Deseori uzăm de iubiri,
conştient,
rupându-ne realităţile în felii de pâine
visătoare
din care ne hrănim cu poftă;
mâncăm pe îndestulate -
lucru care ne ţine doar pentru un timp
când cântecele parcă nu se mai aud
ori corzile viorilor
se rup în vremelnicii
fără tăgadă.
Apoi scurtăm drumul,
străbatem marea,
dar suntem prea bătrâni
să mai putem împrumuta
vreo aripă
şi ne uzăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu