Ţi-am vegheat ploile
să nu rupă din maluri;
mi-ai fi curs prea mult
cu iubire şi n-aş fi meritat
să primesc.
Ţi-am vegheat ploile
să nu-ţi inunde inima
în care fluturii nasc visuri
pentru flori însingurate
şi cu nume de femei.
M-am mirat alături de tine,
am respirat lumină
şi m-am ascuns în frumuseţi
pe care, dezorientat,
nici nu le bănuiai.
Ţi-am vegheat ploile,
ca să te poţi bucura
de mersul prin iarba
sufletului meu,
încolţind mereu
într-o iubire
cum nu s-a mai întâmplat
Ana, felicitări. ai scris niște rânduri fabuloase. :)
RăspundețiȘtergereFrumos ca ploaie despletită!
RăspundețiȘtergereAm vazut ca imi urmaresti blogul. Mi-am schimbat adresa. In caz ca mai vrei sa intri din cand in cand ma poti gasi aici. O zi buna :)
RăspundețiȘtergerehttp://anticamerad.blogspot.com/