Despre mâinile şi ochii ei

Chiar dacă-n casa mea e iarnă,
n-am uitat să-ţi măsor zâmbetul
în tumultul ninsorii

tălmăcesc fiecare poveste
cu gândul c-am să prind fulgul acela
ce-ţi ştie cuvintele
şi-atunci,
încă o stare se va topi în palma mea
molatic,
cuibărindu-se în somnul
căderii în ploaie

să iubeşti mâinile unei femei
nu-i un păcat,
să le ceri să-nchine o rugă
e frumuseţe,
să i le cuprinzi
e semn că-n tine,
oricâte ierni s-ar aşterne,
vei sfârşi într-un gând umed
ca ochii ei...