Topindu-ne
uităm de noi şi stările mărunte
în care cuvintele se ceartă
şi se împung nesocotit
Iernile se afundă
în miresme de primăveri
adorm pentru o vreme
şi-apoi rătăcesc în pântecul
unui an
cu speranţa revenirii
topindu-ne
regăsim imaginea despre celălalt
priviri fugare
surâsuri brodate în muguri
şi credinţa de a dărui
fără a primi nimic în schimb
şi numai câte-o îndoială
mai aruncă spre noi
fugar
o vorbă
o ascultăm în tăcere
ca şi cum iarna
ar îmbrăca trupurile noastre
în chiciuri
precum copacii
şi-apoi ne topim
în toată splendoarea lor
izvorâtă din îmbrăţişare...
Ce căsuță faină ai!
RăspundețiȘtergereAm descoperit
”surâsuri brodate în muguri
şi credinţa de a dărui
fără a primi nimic în schimb”