Pablo Picasso
Sunt arlechin
surâd încet spre lume
şi mi-e un chin
din viaţă să fac glume
am haine reci
tristeţea mi-i culoare
nu vreau să pleci
cui dăruiesc o floare?
am zâmbet trist
tu n-ai venit aseară
deşi exist
am trupul ca de ceară
respir uşor
să nu-ţi fiu greutate
în cuibuşor
doar inima-mi mai bate
mă sting încet
aplauzele sună
rămân antet
doar pentr-o glumă bună.
frumoase versuri:)
RăspundețiȘtergeream corectat, multumesc:)
El le trăiește pe toate!
RăspundețiȘtergere”mă sting încet
aplauzele sună
rămân antet
doar pentr-o glumă bună. ”
trist, dar..atât de real.
Întotdeauna e loc de mai bine, Lavinia! Mă bucură că vrei să înveţi. Îţi sunt mereu aproape!
RăspundețiȘtergereanna
Da, Gina! e motivul pentru care noi mai putem zâmbi arar.
RăspundețiȘtergere