sursa foto photodom.com
M-am tocmit cu iarna să te-aştepte,
Timpul meu e mult prea-nvolburat
Desenasem prin ninsoare trepte
Să le urci, când vântul e plecat.
M-am tocmit cu apele să-ţi spună
Cât de mult în seară am vegheat,
La ferestrele-mi nu bate lună,
Iar pervazul plin mi-e de oftat.
Înflorită-i numai noaptea clară,
Stelele sunt aninate-n crâng,
Vijelii se-aştern şi ne declară
Când copacii visurile-şi frâng.
Şi oricât tu te-ai gândi la mine,
Mai departe decât iarna-ţi sunt
Pune chiciurile să-ţi aline
Gândurile într-un vis mărunt!
frumoase versuri>:D<:
RăspundețiȘtergereIti doresc un an nou fericit>:D<
mulţumesc, lavinia!
RăspundețiȘtergereÎn fereastra ta cu perdele în șiraguri de metafore , lumea își pune , pe rând, în gesturi tandre, gândurile, speranțele, așteptarea, tristețea, speranța..
RăspundețiȘtergereLa mulți ani, Anna!
La mulţi ani, Gina!
RăspundețiȘtergereLa fereastra mea se aştern ploile, colindă ninsori şi sper să înflorească un cireş!