sursa foto photodom.com
Îmbrăţişăm cuvinte temătoare,
Le tălmăcim în felurite chipuri
Când uragane urlă în vâltoare
Şi-mprăştie a plângere nisipuri.
Ecouri stranii adunăm în piepturi,
Canoanele nu ne mai înspăimântă
În zodii ne mor visurile-n fluturi,
Iar moartea albă ţine loc de nuntă.
Câtă risipă-n semne-ncremenite
De vorbe răsunând a clopot straniu
Păcatele în rugi nu-s absolvite,
Deşi ne îndoim ca un sparganiu.
Doar braţele mai construiesc altare
Într-o incertitudine deplină
Sperând la ceruri veşnica iertare
Şi-un strop de rai în peticul de tină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu