N-ai uitat, am uitat...

sursa foto Gary Kapluggin


Tu n-ai uitat
nici lacrima,
nici primul respirat
lăsat în flăcările nopţii
când o secundă
tremura în catul uşii
strigând:
-Iubiţi-mă,
nu mă daţi morţii!

Tu n-ai uitat
nici palme aspre
şi nici pântec
pe care adormeau
fiorii
când ochii mei
tânjeau
să nu apară zorii
să te mai am
imagine sub pleoape
să te respir
adânc, încet
şi-aproape!

Eu am uitat
de mine
încătuşată-n aşteptare
privind la colţii fiarei
şi tremurând
în înserare
eu am uitat...
ce simplu mi se pare!