joi, 13 ianuarie 2011
Împotriviri
sursa foto photodom.com
Chiar şi-ntr-un cimitir
cântă păsările
şi iarba e verde,
aerul se respiră la suprafaţă
şi zâmbetele nu se împart la intrare
lacrimile se dăruiesc din bucurie
şi se topesc în tristeţi
nu mă lăsa să pierd
ceea ce am mai de preţ
când ploaie mi-e numele
când nu te ştiam,
mi-am promis un drum
când te-am aflat,
mai vreau să zăbovesc
nimeni nu ştie să-mi spună
poveşti de iubire ca ale tale
şi-oricâtă durere trupească te va străbate
sufletul tău va-nflori
doar atunci când va veni timpul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e un fel de negru combinat cu fericire :). sau gândesc eu prost? :)
RăspundețiȘtergeree-un fel de amărăciune completată de speranţa de a merge mai departe..da, Mihai!
RăspundețiȘtergere