joi, 13 ianuarie 2011

Împotriviri



sursa foto photodom.com


Chiar şi-ntr-un cimitir
cântă păsările
şi iarba e verde,
aerul se respiră la suprafaţă
şi zâmbetele nu se împart la intrare

lacrimile se dăruiesc din bucurie
şi se topesc în tristeţi
nu mă lăsa să pierd
ceea ce am mai de preţ
când ploaie mi-e numele

când nu te ştiam,
mi-am promis un drum
când te-am aflat,
mai vreau să zăbovesc
nimeni nu ştie să-mi spună
poveşti de iubire ca ale tale
şi-oricâtă durere trupească te va străbate
sufletul tău va-nflori
doar atunci când va veni timpul...

2 comentarii:

  1. e un fel de negru combinat cu fericire :). sau gândesc eu prost? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e-un fel de amărăciune completată de speranţa de a merge mai departe..da, Mihai!

    RăspundețiȘtergere