Urmează-ţi drumul
fără să-ntorci privirea;
în spatele tău lasă atingerile de suflet
şi priveşte înainte
spre îmbrăţişări pe care
încă nu le cunoşti
dacă-ţi vor fi calde,
dacă-ţi vor fi sincere,
numai tu poţi povesti mai târziu
când iubirea mea-ţi va fi
doar o dâră de cenuşă
lăsată-n pădurea de poeme
nu poţi atinge ceea ce nu doreşti,
nu poţi iubi ceea ce nu simţi
pe cărări ştiute
vei înainta cu siguranţa
bărbatului care
înalţă statui
celor ce-au fost cândva parte
dintr-o fiinţă
urmează-ţi drumul
fără să-ntorci privirea,
mereu voi fi în spatele tău
respirând a ploaie
şi-a trecut de ninsori
şi frig se va aşterne-ntre noi!
frumoase versuri, m-au dus putin cu gandul cam departe , in lumea cuvintelor tale:)
RăspundețiȘtergereÎn lumea cuvintelor mele se regăsesc multe persoane, poate şi pentru faptul că ne e mai uşor să ne identificăm în oglinzi decât să căutăm în interioul nostru...
RăspundețiȘtergeremulţumesc, lavinia!
interiorul* mea culpa
RăspundețiȘtergere