Sub streaşină!

sursa foto Sarmat-photodom.com


Să nu cauţi
sub streaşină de casă,
poetule !
Unghiile tale mă dor
şi privirea-mi arde aerul
pe care-l respir,
poate pentru că te găsesc
mereu oglindit în mine :
în zboruri spre înalt,
în întoarceri spre acelaşi cuib
unde primăverile se zbat
să mai rămână,
chiar dacă noi,
noi doi, am hotărât să plecăm
departe...

Să nu cauţi
sub streaşină de stâncă,
poetule !
S-au prăvălit peste flori
uitările
ca un giulgiu peste un trup sfânt
curat şi frumos
precum iubirea ce ne leagă
oricâtă distanţă
ar pune hărţile-ntre noi
e singurul mod în care
nimic din ce ne înconjoară
nu poate altera destine de păsări !

Să nu cauţi
sub streaşină de vremuri,
poetule !
Am lipit secundele de pieptul tău
şi-am luat cu mine
răsuflarea
din atâtea clipe petrecute împreună
pentru-a simţi
de ce-am hotărât să trăiesc
şi să mă-nalţ
spre cupola unde se urcă rugile tale !