sub colivii și păsările visează fluturi...

stau să mă întreb
câți fluturi poți să numeri
până vei ajunge să mă atingi


degete pipăind cuiburi
mătăsuri dezvelind
versuri neterminate
și un aer
care aduce a primăvară somnoroasă
cu rouă tremurând pe gene
Moartea lebedei - amintire


o nerăbdare prinsă în muguri
tril descântat
în cuvinte simple
și dansul meu de balerină
ultimul grand jeté
înainte de a-mi scutura gleznele
de fluturi


închizi ochii vânătorule
pupilele tale caută
în ultima noapte zbaterea
eu sunt dincolo de ferestre zidite
în poante adoarme liliacul - agonie și extaz



zbor creionat în piruetă
și gândul spre Pas de Deux
poate ultimul până vor muri fluturii…