Singurătăți în pânze de corăbii
Plecate-n drumuri lungi, fără odihnă
Mi-au alinat zeci de tăceri în tihnă
Când slovele mureau sub guri de săbii.
Neliniști prinse-n ramuri dezgolite
Cu primăveri ce nu voiau să vină
Îmi coborau peste priviri cortină,
Să nu te mai găsesc nicicând, iubite.
Spectacole cu iriși de paradă,
Nerisipiti în valuri verzi de iarbă
Lăsau în sufletu-mi aceași narbă
Când răni se închideau sub o arcadă.
Pleca-voi prea departe-n contemplare,
Miraj de ploi să-nfăptuiesc sub ceruri,
Să-ți cadă-n palme stropii giuvaeruri -
Petale-n vântul care azi te doare.
...să-ţi fie primăvară.
RăspundețiȘtergere