dincolo de Lara, gest mărunt...

lasă-mă să plec
sau mai bine întoarce
capul
spre apus, iubitule,
în delte de nisip ni se zbate
apropierea


uite cum se joacă vântul
din memorie nu poți reclădi
nici măcar un sărut


tu nu cunoști drumul
eu nu-mi pot mișca mâinile
să-ți arăt
că, numai scăpându-mă din brațe -
ceea ce poate părea un gest mărunt,
vei face să înceapă din nou ploaia


lasă-mă să plec,
în locul meu
o altă primvară va înșira magnolii
și-și va tatua iriși
acolo unde caii vor îngenunchea
să-și scuture jăratecul
în arabescuri de lumină


nu va fi niciodată
prea târziu să mă uiți
ca un lotru
tăcerea îți va legăna visul…