ludică

tu aduci merele
eu le curăț de coajă
și mă întreb pe unde mama naibii
am pus pachetul ăla de scorțișoară


când sertarul își căsca gura
tremur
indiscutabil prezența ta
e o dovadă că îmi va înflori
pe deget încă o vânătaie


așa îmi primesc sărutul -
mult mai ușor
nu ca pe o favoare
ci ca pe un gest de tămăduire
de care, recunosc,
m-ai văduvit


și asta pentru că nu-ți mai pictasem
ploaie sub streșini


ultima oară am spart un geam
și m-ai înjurat
să-ți stea un măr în gât ca albei ca zăpada
și niciun pitic să nu-ți mai treacă pragul casei
cenușăreaso



și eu tot îți dau plăcinte
nemernicule
gogoși de mătase voi păstra
doar pentru piticii ăia blestemați…