ca un torent, râzând...

cu siguranţă vei aşterne
toate zăpezile
pe tăcerea unei lebede
apa ne îmbracă
şi singurul vârtej se iscă
atunci când mă nasc înlăuntru-ţi
râzând


iubirea mea fugită dintre ziduri
nu e ruină -
nu-i braţ de iederă s-o strângă
şi nici păianjen s-o ucidă


iubirea mea respiră cuvinte
cum glasul primăverii
cântă
şi doar pianul uitat în colţul
acela vişiniu
îi simte pasul în clape



dizolvă în mine
puterea ta de a trăi
să-ţi fiu încă o dată
ca un torent...