mustrare în scris

oraşul s-a trezit
poate doar cerşetorii îl ajută
să arunce astenia
în tomberoane

cenuşiu în pavajul spart
cenuşiu peste ochii mei
o ceaţă căreia nu-i pot cere
să-şi pună tocuri
când iese pe bulevarde la plimbare -
e a mea

îngerii se scutură printre ramuri
dârdâie
şi vorbesc în şoaptă -
e prea târziu să mai putem iubi

cu înţelepciune
hrănim umbrele
aprindem candele
şi la marginea unui trotuar
desenăm o floare cu braţele
întinse către cer

mâine
oraşul se va trezi cu fluturi
sub pleoape
să fie semn că nimeni nu se pricepe
să batjocorească primăveri...