Murmur

Iubitul meu, prin versuri se perindă
Un murmur blând ca apa din izvoare,
Apoi se varsă-n chipuri de oglindă
Punând tăcerilor din noi zăvoare.

Din slova mea sorbi-vei adevăruri
Şi dragoste ce străjuie cuvântul,
Pământul va rodi etern sub ceruri
Când ploi curate îi vor fi veşmântul.

Iubitul meu, când gândul mi se-abate
Şi-n calea ta apar şi alte muze,
Să-mi cânţi pe orizont singurătate,

Iar şoapta asfinţită ieri pe buze
S-asculte plâns de înger ce se zbate
Atunci când visele ne sunt difuze.