Să te-nveșmânt în voaluri verzi de ploaie
Acum când adierile prind glasuri,
Când slovele în pagini fac popasuri
Fugind pe câmpul alb desprins din foaie.
Primește-n ochiul tău plin de culoare
Fantasma primăverii ce se-arată
De vântul iernii vinețiu mușcată,
Chiar și când pomii toți se-mbracă-n floare.
O umbră străvezie-n prag de seară
Te caută în ornice pierdute,
Din orele târzii ar vrea să ceară
O mângâiere, fără să-mprumute
Din patimi grele furia de gheară -
Suntem prea goi și visele-s pierdute.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu