luni, 12 martie 2012

cu uşurinţă

e atât de simplu
să te dezbraci
crezând că toți sunt la fel ca tine


nu le vezi chipurile
și nu le strângi mâna
simți doar în ceafă răsuflările
umbrelor
care își caută locul


iar tu
te învelești în furtună și
între două ferestre
îmi spui că veșnicia e singura umbrelă
pe care o închidem
când Dumnezeu ne plouă
cu ceea ce unii
profitând de memorie
numesc dragoste


atunci îmi ești singurul

3 comentarii: