O bănuială-ţi sunt mereu sub geamuri
Şi necuprinsul gândului ce doare,
Să mă opresc şi-n timpul care moare
Să dăruiesc, de muguri gem în ramuri?
Strig vântului să nu mă ispitească,
Mai bine duh în trupuri vechi de tină -
Un gest suav de ploaie fără vină
Ce n-a uitat nicicum să dăruiască.
Vor fi tăceri. Ne vom privi cu teamă.
Sub sticle sufletele pier în ceaţă.
Când primăvara-şi pierde o năframă,
Să nu mă-ntrebi de ce sunt sloi de gheaţă!
Lăsasem doar iubirea mea-ntr-o vamă
Şi-n ramă stacojie-un semn de viaţă.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
O rama grena e viata mea...
RăspundețiȘtergereEa...
RăspundețiȘtergere"Un gest suav de ploaie fără vină"
Iubirea - pasăre în colivie -
Și sufletu-i ce lumea o-nsenină -
Captivă într-o ramă stacojie.
ai colorat cândva, Radu!
RăspundețiȘtergereanna
captivă, oare cine înţelege
RăspundețiȘtergereşi câte clipe să mai pot răbda?
mulţumesc, elena mea