vineri, 9 martie 2012

Abur simplu de amăgire...

Nefastă-i clipa când se trece
Dintr-o livadă, iar, ninsoarea,
Când îmi rămâne-n palmă rece
Nestingherită-n moarte – floarea.

Topită-n amintiri cu îngeri,
Va odihni de-acum ‘nainte
În glas de clopote şi plângeri
La braţ cu tainele – cuminte.

Rămâne-n taler de balanţă
Un zbor de fluture, subţire
Să scrie-n verde ignoranţă
Când, spânzurat sub coviltire,

Va înţelege că iubirea
E ca un ghem ce înfăşoară
Pe firu-i simplu amăgirea,
Apoi se-nchide-n călimară...

Un comentariu:

  1. îţi plânge poezia,
    repetă solitară,
    alin-o cu peniţa
    ieşind din călimară.
    dmd.

    RăspundețiȘtergere