miercuri, 14 septembrie 2011

Praf în ochi

Sub pleoape
marea îşi găseşte sălaşul,
şi spală stânca de iris
primind în pupilă
întunericul în care, uneori, mă scufund.

Încă nu mă ştii.
Sunt poate nebună să cred
că mă vei cunoaşte vreodată.

E tulbure valul şi-n buza malului
se sparge, zădărnicind
castelele de nisip
ridicate vremelnic...

se dizolvă în ochii mei
sarea cuvintelor.

Ce gust poate avea iubirea
şi cât de mult ne poate hrăni
dac-o împărţim în raţii?

Sub pleoape
se ascunde o mare;
în casa ei albastrul cheamă ploile -
doar aşa să se şteargă
urmele de nisip -
praf în ochi...

Un comentariu:

  1. Iubirea este vesnica!Ea simte tot,fara sa lase aceasta impresie,oricat praf in ochii ar primi.
    Tot ce vine de la Dumnezeu este unic!Nimic,nici o farama,nu se va risipi sau pierde din iubire.Totul e ca la inceput.
    Pup!Iubirea este vesnica!Ea simte tot,fara sa lase aceasta impresie,oricat praf in ochii ar primi.
    Tot ce vine de la Dumnezeu este unic!Nimic,nici o farama,nu se va risipi sau pierde din iubire.Totul e ca la inceput.
    Pup!

    RăspundețiȘtergere