Doar pe tine...

Caut în mine drumul
pe care au mers unghiile tale
când strigai cu sete:
„Acum te iubesc pe tine, femeie”
ce ţii pruncii în odiseea unui pântec
unde minunile prind rădăcini
şi-mi urlă uitarea în creştet
să m-alunge departe,
dincolo de orice durere
mocnind în fiece zi.

Caut în mine cuvântul
sortit să împartă promisiuni
niciodată întâmplate,
doar întâmplătoare vorbe zvârlite
când erai singur
şi pacea-ţi era doar prundiş
pe râul furtunii
călcat de ape tulburi şi istovitoare.

Şi mă-ntreb de ce caut
când iubirea este mai aproape,
iar mângâierea ploii
e graiul unui om ce m-ascultă
şi care ştie să spună:
“Eu doar pe tine te iubesc, femeie!”