Exerciţiu cu destinatar 145 - non allegria

obosit de forfota lumii
prin ţevile oraşului meu
curge sânge
mor salcâmii
 mor salcâmii acolo unde se înstrăinează
de fluviu o toamnă
şi unde pasul meu e stingher
ca o pasăre părăsită pe arie
(şchioapătă, spune unul,
poartă în aripă glonţ, crede altul
-în fond vânătoarea abia începe, iubitule
nu e greu să ţii o armă în mână
important e să ţinteşti bine- ştii? unii se pricep de minune
la asta)

mi se-mpletesc sălciile în glas
vântul îmi cântă numele
anaaaaa, anaaaaaaaaa
via allegria – s-ar crede
eu ştiu însă că fiecare sunet e o rană
că toate cuvintele curg în şuvoi stins
în gurile de canalizare ale oraşului
peste care nopţile îşi toarnă frica

prin pavaj
doar un abur subţire se mai strecoară
şi asta îţi va aduce aminte de mine
acuarelă nestăpânită
sub ploile unui noiembrie tăiat la deget