Exerciţiu cu destinatar 138 -semn

Din carnea mea te-nfrupţi cu sete
Molarii-s plini de stele coapte
Se sparg în fulgere de noapte
Când mă atingi fără blândeţe.

Îmi sângerază-n răsărituri
Un iris spart de geana zării,
Pe coapsa îmblânzit-a florii
Tu stingi cu spaimă zbor de fluturi.

Cum te hrăneşti din vene oarbe
În ploaia ce ne devorează
Şi-n piele gura ta vânează
Un tremur care-apoi ne soarbe.

Şi-mi părăsesc pe cheiul serii
O scuturare-mbolnăvită,
Rămân sub palma-ţi împietrită
Un semn apus al învierii.