Plămâni plini de plumb -
femeia respiră printre pietre
sedimentate în matca ei,
acolo unde se nasc pruncii,
acolo unde mor poemele,
acolo unde viaţa înfloreşte
ori se stinge
ca un foc vineţiu
ce uită să ardă iubind
şi ochi plini de cenuşiu -
nori pogorâţi în ochii ei
când furtunile nu îi mai dau pace.
Să-şi poarte crucea!
strigă mulţimea
şi umărul să nu-i fie odihnit
cât piciorul îşi caută drumul pe pământ
se lungesc strigăte până la cer
vocale pline de plumb
din plămâni de plumb
rătăciţi în toracele ei plin de suferinţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu