Exerciţiu... cu destinatar 131 - de hârtie

Balerina de hârtie
se îndoaie.
Câte mâini vor să o rupă nimeni nu s-a întrebat,
o credeau zeiţa cu braţele de sălcii
cântând sub muzica apei -
un fel de piatră zâmbitoare
în care amuţiseră toate cuvintele...

 tu le spui vorbe,
eu sunt singurul vânt care le adună
pentru că nu vreau s-o ucid,
pentru că-n dansul ei – cerc
locuiesc puncte
zile cuibare pentru păsări abandonate sub cer
eeeeiiiiichihuai sunete risipite,
foiletoane de neputinţe stranii dincolo de zbor

balerina de hârtie
nescrisă
strânge majuscule pentru definiţii,
nu deschide niciun dicţionar
şi nu vorbeşte pe limba focului,
în ea arderile se numesc amurg
şi ploile sunt binecuvântarea pleoapei obosite

are propria ei credinţă
păstrată în albul hârtiei din care se vor naşte
într-o bună zi
stele albe