Exerciţiu cu destinatar 126 - floare-de-colţ

Scutur în lumina unei dimineţi
albastru
mă scriu pentru tine
ca o floare-de-colţ pe stânca unei însingurări
ninsoare peste ochii tăi blajini
pe care, închişi, îi sărut
a moarte frumoasă, iubitule

când somnul prelung
se ţese în jur,
noi facem dragoste
alunecă înspre mine cuvintele
cercei la urechi mi le prind
tu rostogoleşti altele şi altele
ca nişte păpădii -
semne de tremur luminos
înlăuntrul apelor mele

se unduie fluviul
şi strigă pescăruşii,
ne mor delfinii, însă le păstrăm sunetele
în pielea mea nisipul străluceşte
şi fiecare val de cuvinte îmi spală câte un păcat
primesc botezul lor
ca un pângărit de viaţă ce sunt.