Exerciţiu cu destinatar 135 - mi-e frig...

Ce preţ pot avea firimiturile de fericire
şi-n ce ochi aş putea să mă uit
că să fiu sigură că-s eu -
fata cu nume simplu,
cea care-ţi umple odăile cu lumina?

Ciobesc stele
calc pe fărâme de alb sângerând
potrivnică legii mă ascund
să uit, să ucid, să mă risipesc...

Mi-e frig, spun
şi nicio frunză nu e să-mi acopere inima,
niciun copac să-mi înveleasca neliniştea,
doar tu încercând să-mi cuprinzi
lacrima ce se rostogoleşte în fluviu
rece şi verde
în toamna asta fără cusur...
mi-e frig...