gol de tine
spulberat în mal de viaţă
cauţi cerul neastâmpărului meu
focul privirii şi patima glasului
ce nu uită să strige iubire
strângi de mână cu putere lumina
mireasă o faci în nunta
unde chipul meu
îţi zâmbeşte arar dintre pietre
nesorbită clipa
se-ntipăreşte pe marginea
unui cuvânt scris pe fugă
în vâltorile care nu ne mai dau pace
azi ţi-aş umbla desculţă prin minte
ţi-aş dărui florile câmpului -
balsam inimii care urlă a gol de tine
şi-n toată încrâncenarea vieţii
aş îmbrăca tainele cu mine
să nu mă ştii niciodată îndeajuns
mâine cascadă albastră să-ţi rămân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu