So elixir... in memoriam

probabil că lumina mi-a uitat chipul
numai tu mă ştii pe de rost
nemurită
înjumătăţire de întuneric
doar atunci când ne împărţim fluturii nopţii
So elixir
Yves Rocher
pulsează venele sub arome de pădure
sălbatic
plânsul meu decimează ore
descompunerea vieţii nu mai naşte curcubeie
iubim negru
şi oprim în piele doar nume de migdală amăruie
nici măcar nu ne atingem
străini de urmă
străini de cuvinte
străini de noi în ploaia veşmintelor zdrenţuite
vântul nu-ţi mai spune povestea iasomiei culese în zori
pentru că numai tu mă ştii pe de rost...