săgetată de alb
iarna-mi sângerează în privire
vin ninsorile, iubitule
praf de stele în ochii ce te caută
dincolo de fluviu
dincolo de muchiile pe care viaţa
merge drept
fără teama de prăpăstii
lujere de gheaţă
tremură în lumina subţire
şi glasul meu cântă sub copote albe
cum ar fi să ne împletim
sub arsura zăpezii?
colinde uitate ca nişte păsări însingurate
pe un mal de apă curgătoare
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu