mergem împreună pe acelaşi râu
ne prindem răsăriturile în curgeri
şi dăm vamă pietrelor
fericirile
numărăm în coasta apei
toate respiraţiile
pe ultimul val nu-ncape o lume
şi-atunci ne înghesuim să prindem
clipa
reduşi la tăcere
lăsăm astrele să numere
toate cântecele
pe care în căutarea noastră
le-am lepădat
vitregie glasului când
gura în cuvinte se dezleagă
să te desprinzi de oglindă
e semn de nebunie -
visul în care cioturile se pot transforma
în arbori cu braţe largi
si apusuri sub pleoape încercănate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu