Exerciţiu... cu destinatar 147

când vin apusurile
e bine să aştepţi în linişte

împărţim o răchită veche
şi mătasea unui soare
pe care mulţi îl ascund

Nopţile Cabiriei -
ecranul pe care nu l-am privit împreună
 e franjurat
trecuseră prin el pescăruşii
crezând că-n albul lui
stă odihna zborului peste mare

val peste val
sarea pielii te face să-mi guşti
fiecare por
s-a terminat ultimul borcan cu dulceaţă de cireşe -
albe
 sticloase
 reci
ca umerii mei sub inul încărcat de emoţii
neatinşi

mi se clatină vorbele

când vin apusurile
e bine să aştepţi în linişte