... şi eu

„Stau ca şi cum cineva
ar trebui să-şi aducă aminte de mine
şi-ntre timp, ros de aer şi nins
mi se stinge lumina-n oricine.”

Cântec – Nichita Stănescu

o să tac
alb
 neîmprejmuit
strângând la piept toate cuvintele
trecătoare lebede prin oglinzi
mute şi ele
sclipitoare
vulpi argintii în blana zăpezii polare
înşelătoare
mistică
şi rece
mai rece decât distanţele
ce ne măsoară frigul
 în noiembrie

o să tac
negru
 întins
gol peste lumea oarbă
unde cuvintele îşi leapădă haina
în decembrie mor hermelinele, iubitule
stilistica unui secol se schimbă
cititorii gustă noaptea
şi-n scrierea mea
doar un curcubeu de lună mai tresare din somn

între alb şi negru
spirite -
cuvintele care-şi caută matca
poeţi fără nume
şi eu...