flamenco

poco a poco

alunecat pe cheie glasul meu argintiu
în muzica serii
clinchet - râsul femeii
cu fluturi pe spate

flamenco
pironite în aer – braţe

ne scriem testamentul
cu cerneală de irişi verzi
neîncrezători
perfizi
indignaţi de sunete

din carne focuri
mlădioase pironite-n tavanul
care ne ştie pe amândoi

muy poco

exilat în mine
trist ca un personaj fără matrice
cauţi leagănul coapselor
alfabetul pasiunii se învaţă lent
seducţie metaforă în delirul neatingerii

mă doare, spui
trăieşte-mă, adaug
fulgerandu-ţi liniştea cu un strigăt