Nesfârşirea

...poem pentru fiica mea

Moto:
“azi am strunit un curcubeu striga maica mea din visul plecării ieși mă deschide fereastra am deschis am văzut iarbă uscată am tremurat frigul apoi am plâns nu cumva să mă vadă trecerea știți dumneavoastră ce este iubirea?”

Florin Stoian-Silişteanu- Curcubeul lui decembrie

ştiu cum e să-ţi împarţi sufletul
încât să-ţi rămână mereu întreg
ca o fântână
în care apa nu se tulbură niciodată
oricâte lacrimi de cer ar pica în ea
oricâte nervuri de frunze i-ar tremura oglinda

bat vânturile, copilă
şi ierni înşelătoare
ne-ndeamnă să-i fim îngeri
de parcă frigul ar fi doar un pretext de joacă
nu-s fulg
şi nici piatră
sufletul meu atârnat de o creangă
pasăre ocrotindu-şi puii în vâltoare
şi mi-e frig
şi mi-e frică
şi mi-e greul pâmântului în inimă
de parcă toată fericirea ar fi îngheţat
în sângele meu

vine o vreme
când lebedele cântă
şi-atunci iernile cu îngeri
iernile înţepenite-n plete de răchite
se vor scutura
peste ceea ce sunt -
 un suflet întreg care a ştiut mereu să se împartă