Exerciţiu cu destinatar 148... poetului meu nepoet

e strada
poetul e strada mea
cu pavaj perfect
o piatră - un cuvânt
pe el îmi arunc ploile
nebunele mele ploi despletite
când respiraţia zilei e obosită de arşită
nu-i caut numărul
dar îi ştiu numele
poetul meu e acela
care-mi poartă gândul
în spate fără să obosească vreodată
cu el fac dragoste
când serile mă alungă din casa
unde se prăbuşesc turnuri
şi nimeni nu mă poate dezlipi
de caldarâmul în care-mi torn mersul
pentru că poetul e strada pe care
o luminez în fiecare zi când mă caut
fără el sunt simplu trecător
prin aerul singurătăţii