mă strigă moartea, iubi...

tie...
mă strigă moartea, iubi, pe fereastră
n-am pâine albă şi nici ramuri vii
am doar o pasăre în mâini – sihastră
şi-n ochi doar stele mici de păpădii

aş mai hrăni-o azi cu echinocţii
alunecate-n ploile subţiri -
mâzgălituri în pas de exerciţii
când nu voi fi, încearcă să te miri

cum strigă moartea, iubi, pe fereastră
cu glas de vânt sălbatic şi amar
tu bea o votcă şi-n licoare-albastră
aruncă-mă să-ţi fiu acum brumar

exod de păsări aţipite-n patimi
aripa frântă pe un balansoar
azi mi-ai lăsat în palme numai lacrimi
şi moartea să mă soarbă la fumoar...