N-am chef de mine azi şi parcă
octombrie e un scrântit
ce-n frunza-i moartă mă îmbarcă,
să tot vâslesc spre asfinţit.
N-am chef de păsări, de lumină,
în hrube mă visez amorf -
să simt în mucegaiuri vină,
mai negru-n ochiul meu de torf.
N-am chef de fluturi, de arpegii,
viorile mi-au amuţit
îmi umblă moartea prin solfegii,
iar brumele s-au ascuţit.
Mă tai în cioburi de iubire...
ai spart-o ieri când mi-ai vorbit
şi zilei mele înrobire
i-ai dăruit aşa – subit...
octombrie e un scrântit
ce-n frunza-i moartă mă îmbarcă,
să tot vâslesc spre asfinţit.
N-am chef de păsări, de lumină,
în hrube mă visez amorf -
să simt în mucegaiuri vină,
mai negru-n ochiul meu de torf.
N-am chef de fluturi, de arpegii,
viorile mi-au amuţit
îmi umblă moartea prin solfegii,
iar brumele s-au ascuţit.
Mă tai în cioburi de iubire...
ai spart-o ieri când mi-ai vorbit
şi zilei mele înrobire
i-ai dăruit aşa – subit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu