Exerciţiu cu destinatar 108 - necredinţe

în sălciile fluviului
 ai lăsat vântul să spulbere praful de stele...
se lungise noaptea pe o sofa de visuri
unde trupul meu nu mai avea loc
nu sufletul meu l-ai desenat
ci ideea de prelungire în el -
nepierderea de tine
cel care cunoaşte patima şi preţul depărtării
şi nu ochii mei
i-ai sărutat în treacăt
o margine de cer îşi scuturase frunza
când eu nu înţelegeam
de ce toamnele se pierd în lăstărişul meu de necredinţe