Exerciţiu cu destinatar 124 - cât ne iubim...

niciodată toamnă nu fu mai frumoasă
sufletului nostru bucuros de moarte...
arghezi


cât ne avem să ne iubim
ziceam

ne schimbăm
anulăm plecările noastre grăbite
şi turnăm în ceasornice
dorinţa de a mai sta o vreme
fie şi înghesuiţi sub albastru

moartea vine prin reflectoare, iubitule
îi strălucesc ochii
ca unei feline
flămândă şi fără răbdare
începe să mă doară
sosirile ei pe neanunţate

aş fi putut pregăti un ceai
să se frigă
să se frigă şi ea măcar o dată
o singură dată încât să trântească ceaşca
de pământ strigând
ptiu, drace, n-am să mai beau niciodată
sângele omului nevinovat

cât ne iubim, să ne avem
spun acum
în moarte pre moarte călcând...