vineri, 19 octombrie 2012

Exerciţiu cu destinatar 113 - tomnatic

Ca melcul îţi voi fi - o urmă peste pietre,
O altă lunecare cuprinsă-n ochi de ziduri,
Nu-mi asupri lumini când pasu-mi este printre
Culori de toamnă rece, spoite-n mii de rânduri.

Nu-mi rătăci splendori şi nu-mi ucide taina,
Feştilelor cu miruri  nu le aprinde somnul
Mai lasă-mă să-mbrac amestecuri din haina
Iubirii pripăşite în rădăcini din pomul

Cunoaşterii de noi de iernile colindă,
Când neputinţe rupte ni se aştern în geamuri,
Când gheţuri risipesc imagini în oglindă,
Iar mugurii se ceartă şi tu în mine tremuri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu